Profesorul Shelley E. Taylor de la UCLA, unul dintre autorii studiului, a declarat că „suspectam de mult timp că există o genă care condiţionează aceste 3 elemente cheie pentru bunăstarea psihologică, astfel că de ani buni am încercat să o descopăr, însă nu mă aşteptam ca aceasta să fie gena care influenţează optimismul”.
Gena în cauză este cea a receptorului de oxitocină (OXTR). Oxitocina este un hormon care creşte ca răspuns la condiţiile de stres şi este asociată cu abilităţi sociale importante, cum ar fi empatia şi sociabilitatea.
Shimon Saphire-Bernstein, coautor al studiului, afirmă că „această cercetare este prima care demonstrează o legătură clară dintre o genă şi un efect psihologic”.
Vrând să afle mai multe despre această genă, cercetătorii au analizat modul în care gena OXTR influenţează simptomele depresiei.
Cercetătorii au descoperit că oamenii care au fie două nucleotide (unităţi de bază ale ADN-ului) „A” (adenină), fie una de tip „A” şi una de tip „G” (guanină) la nivelul genei OXTR, sunt mai puţin optimişti şi au şanse mai mari să fie depresivi decât oamenii care au două nucleotide „G” la nivelul acestei gene.
„Până acum, oamenii se îndoiau că genele pot prezice comportamentul sau starea psihologică a unei persoane. Acest studiu risipeşte orice dubiu”, a declarat profesorul Taylor.
Cu toate acestea, specialiştii spun că nu trebuie să credem că genele ne scriu destinul. E adevărat că gena OXTR este un factor al depresiei, dar la această stare contribuie şi o multitudine de factori externi. Condiţiile de trai din copilărie, relaţiile cu alte persoane şi chiar alte gene contribuie la dezvoltarea resurselor psihologice.
Cercetarea s-a bazat pe un eşantion de 326 de persoane care au fost rugate să se autoevalueze cu privire la gradul lor de optimism, încredere în sine şi stăpânire de sine. Chestionarele au fost alcătuite din mai multe afirmaţii, având un sistem de notare de la 1 la 5. Prelevând probe de ADN de la aceste persoane, cercetătorii au analizat variaţiile genei OXTR la fiecare individ.
De asemenea, participanţii au completat o evaluare a gradului de depresie, folosind un instrument care este adesea utilizat de către psihologi pentru a identifica persoanele care au un risc mare de dezvoltare a unor probleme de sănătate mintală.
Persoanele care posedă varianta „A” a genei s-au dovedit mult mai predispuse la depresie. Mai mult, s-a observat că legătura dintre genă şi depresie poate fi explicată de resurse psihologice. Vestea bună, spun specialiştii, este că în ciuda rolului acestei gene, nu au descoperit nimic care să împiedice oamenii să înveţe tehnici pentru a face faţă stresului.
Pe de altă parte, studiul a indicat faptul că nivelul crescut de oxitocină tinde să ducă la un comportament mai sociabil, mai ales în condiţii de stres. Această caracteristică s-a remarcat preponderent la femei.
Având în vedree că gena OXTR interacţionează cu alte gene, specialiştii au de gând să continue cercetarea pentru a studia modul în care acestea interacţionează, pentru o mai bună înţelegere a felului în care acestea influenţează comportamentul uman.
Sursa: MedicalXpress